Dansez Pentru Tine

Nu sunt o amatoare a emisiunilor romanesti, însă de fiecare data cînd sunt în Chişinău, familia mea priveşte emisiunea " Dansez Pentru Tine", si va spun sincer, de fiecare data sunt cu lacrimi în ochi.Sunt de genul meu o persoana emotiva, chiar dacă în public sunt rece, plîng la tot nimicul, însă puţini oameni care mă vad sa lacrimez. Aceasta emisiune mi-a adus atîta plăcere si emoţii, dar în acelaşi timp m-a făcut sa mă simt o ratata si nemulumita. Da....nemulţumită în tot sensul al acestui cuvînt. Si cred ca mulţi oameni se simt asa, cînd au exemplu demn în fata. Deşi în fiecare noapte înainte sa adorm mă rog lui Dumnezeu si îi multumesc pentru familie,prieteni, bucăţică de pîine si carne pe masa, mai mult în viaţa reală sunt nemulţumită decît satifăcuta. Mă aflu mere într-un paradox, căci sînt momente cînd gindurile si ideile diferă total si nu coincid cu cele care le aveam ieri. Mereu ne dorim ceva mai mult, în timp ce alti copii nu au nici jumătate din ce avem. Ne dorim haine scumpe, de firma, cînd alţii nu au o pereche de cizme ca sa treacă de gerul de afara. Vrem sa mergem în cluburile de elita, în timp ce alţii nu ştiu ce-i asta distracţie. Ne gîndim sa punem capăt zilelor, în timp ce alţii ar da totul sa mai vadă un răsărit. Ne dorim odihnă, pe cînd alţii muncesc zi si noapte. Ne jignim si ignorăm părinţii, atunci cînd alţii îşi doresc sa spună cuiva "MAMA". Ne dorim un iPhone, căci e la moda, alţii în schimb nu au nici un telefon fix. Nu ne ajung niciodată bani, cînd cineva număra ultimii bănuţi sa cumpere o pîine. Consumăm  băutura scumpă, mîncăm în restaurante, ne punem poze de prin diverse locuri sa vadă lumea cum ne odihnim...si totul pentru ca cineva are mai mult si noi nu. Cît de nemulţumiţi suntem...De cîte ori ai făcut scene acasă înainte de a ieşi în oraş ca maică ta nu ti-a dat bani suficienţi?De cîte ori ai închis usa fiindcă nu ti-au făcut ai tai pe plac? Cîte perechi de cizme ai si nu le porţi ca sunt demodate?? Cîte haine ai în dulap ca nu se mai închide si nu le dai atenţie?? nu mănînci ciorbă dacă nu e cu carne nu,,, ca cunosc si asa persoane??? Sunt atîtia oameni în lume, care au crescut în orfelinat, care nu au mama si tata, care trec prin sărăcie, care mănîncă o portocala doar de Anul Nou, care nu au casa si dorm în gara sau la statie, sunt atîţia oameni care traiesc mai rau ca mine , si tot eu ramin nemulţumită de viaţa mea. Si cred eu ca acesti oameni sunt bogati spiritual, ceea ce e mai important si mai valoros ca orice avere, căci sufletul bogat al unui om cintareste mai mult ca tot aurul de pe gitul unui Tigan. Rareori ne gindim la ce avem, fiindca nu ne uitam sub nas dar numaram banii cuiva. In aceasta emisiune, oamenii ştiu sa lupte pentru visul lor, ştiu sa stearga lacrimile, sa se ridice si sa mearga înainte, ştiu sa strice gheata si sa ajunga acolo unde îşi doresc, comparativ de noi, cei ce stau în fata calculatoarelor,  visind la o pereche de cercei noi sau la o tableta. Sunt la fel ca majoritatea. Imi cert parintii, cer bani, vreau haine, distractie, insa mereu ma analizez si invat sa stiu o limita, fiindca  ma mustra deseori constiinta pentru ceea ce fac.  Nu e rau sa iti doresti ceva, dar trebuie sa tii cont si de posibilitatile parintilor, dacă  esti o persoana cu o suma mare de bani în cont, atunci nu te rusina sa ceri mamei o masina sau un apartament, iar dacă tati si mami muncesc din greu pentru ca tu sa poti merge la un film si sa cheltui simbata seara 1000 lei pentru bere si fete, atunci gindestete ca odata ei pot sa nu mai fie linga tine. M-a emotionat atit de tare povestea unui baiat, incit mi sa făcut greata de mine, ca desi sunt intelegatoare,  mereu cedez si renunt la dorintele mele, uneori imi supar foarte tare mama, care se straduie sa faca tot posibilul ca eu sa pot sa mă distrez, sa maninc bine si sa nu fiu mai jos ca cineva. Mereu mi-am dorit sa ajut pe cei nevoiasi ,sa fac un act de caritate, ba chiar si m-am adresat unor persoane in ajutor, cu parere de rau nu am primit raspuns. Daca ati ajuns pe pagina mea,si cititi acest mesaj, ginditi-va putin la ce se intimpla in viata voastra si daca sunteti multumiti de ea, ginditi-va sa faceti un bine macar in ajun de sarbatori, sa faceti o donatie copiilor, sa ajutati o batrinica, ba chiar nu numai de sarbatori ci si in fiecare zi, căci fericirea vine din lucruri mici, dar oferite din inima, si multumiti lui Dumnezeu si celor  ce se straduie pentru voi, multumiti pentru ca sunteti sanatosi, vii si aveti o familie, aveti prieteni, aveti ce minca, aveti 2 picioare, 2 miini, aveti tot comfortul, alinarea si dragostea celor dragi pentru a trai bine.
Totul vine cu timpul pentru cei ce muncesc si au rabdare.