vineri, 18 aprilie 2014

Miroase a.....

Îmi plăcea enorm mirosul lui, şi nu e vorba  de un parfum scump. Mirosea a dragoste. A dragoste faţă de mine. Sau poate....aşa mi s-a părut, poate am încurcat un comportament frumos cu ceva mai mult. Poate am vrut să cred eu că e ceva mai mult între noi. Este simplu, doamne ce ador simplitatea lui, probabil cel mai simplu şi bun om din toţi cei pe care îi cunosc. Simpatic, carismatic, hazliu, aş putea să-l descriu veşnic, dar ce simt şi cred cu adevărat, nu simte şi nu poate exprima acest textişor. Omul care mă face mereu să zîmbesc, mă face să  râd în hohote chiar şi atunci cînd sufletul îmi este la pămînt. Ador, ador starea de bucurie pe care o am cănd sunt lîngă el. Este unicul care poate să-mi aducă soarele pe cer, chiar şi atuci cînd  plouă. Este cel, care niciodată nu m-a judecat. Mi-a permis mereu să fiu eu, şi e uicul cu care am fost mereu eu însumi. Îmi părea că adoră totul în mine: zîmbetul, maniera mea de a vorbi, de a mă mişca, de a mă îmbrăca, de a mă nebuni, chiar şi cînd trînteam o prostie. Miroase a încredere. Îmi sufla mereu încredere în mine, prin simplul fapt că era alături în minutele grele şi mă încuraja, că niciodată nu i-a fost ruşine să meargă alături de mine, că la momentul potrivit ştia să mă facă să tac, nespunând nimic. Miroase a pizza pe care mama deseori o pregătea pentru noi, a seri frumoase petrecute împreună, a drumuri lungi, a glume, isterii din partea mea şi a momente frumoase. Miroase a cafea, şi a filme neterminate,( mereu adormea la filmele alese de mine))). Miroase a linişte. Miroase a răbdare, pentru că sunt dificilă, şi răbdaraea lui trebuia demult să crape. Miroase a amintiri, fiindcă cele mai frumoase sunt create de el. A surprize mici, dar plăcute, pentru că a ştiut să mă asculte. Miroase a bunătate, pentru că  probabil e unul dintre cei mai darnici oameni. Mirosea deseori şi a neplăceri, mai ales după un păhărel două, a eroism şi a nervi, dar cel mai important e că miroase a perfecţiune, pentru că este  imperfect perfect pentru mine.
Fiecare are un miros specific, al vostru omuleţ a ce miroase?

luni, 17 martie 2014

El și Ea !

Nu aveam încredere în el.  Nu știu de ce, dar îmi permit să am o părere despre oameni înainte de ai cunoaște. Probabil e cu fiecare așa. Mi se părea un fustangiu  de ăla cu "F" mare. Neserios, băiat care caută fete pentru distracție. În viziunea mea, era băiatul nepotrivit ei, prietenei mele. Ok,  pe atunci, cuvîntul "Prietenă", era prea mare . Eram colege de clasă. Colege apropiate. Ea este o persoană veselă, deschisă, nebună  în felul său,  fata care mereu te ajută, deși, în sine, spune că nu este așa cum o considerăm (și în unele momente are dreptate).