Am fumat amintiri....

Ieri, îndeosebi mi-am adus aminte de tine. Am fost în pădurea unde obişnuiai să fumezi, ascunzîndu-te de părinţi. Tu, fumai ţigări ieftine, iar eu, am fumat  ieri amintiri scumpe. Amintiri, care ca fumul s-au dizolvat în aer, însă au fost îngropate adînc în inima mea. Văd şi acum imaginea acelei seri, cînd m-ai rugat să mă opresc puţin, simt fiorii pe care i-am avut cînd m-ai luat de mîină şi văd ochii mei plini  de fericire cînd mi-ai zis că vreai să fim împreună, că vreai să faci tot posibiul să reaprindem focul iubirii noastre. Poate era doar o dragoste copilărească, poate că ieram mici şi nu înţelegeam nimic, dar oare, nu dragostea copilărească este cea mai sinceră şi necondiţionată???? Nu am fost cu tine niciodată în oraş, prin cafenele sau cluburi, dar mă bucuram enorm de momentele cînd ne ascundeam de vecinii mei în ogradă, sau cînd mă ţineai de mîină lîngă prietenii tăi, cînd m-ai sărutat pentru prima oară, şi cînd îmi scriai mesaje de dragoste, în timp ce mama ta striga să te culci. Mă bucuram cînd vedeam numărul tău la telefon, cînd m-ai invitat la ziua ta de naştere şi am făcut cunoştinţă cu sora ta, cînd m-ai adus cu căruţa acasă))))) cînd fugeam de poliţie ca Bonnie şi Clyde, cînd imi ziceai "Dă un pup, dă un pup"de mii de ori şi cînd mi-ai dat  pentru prima oară o ciocolată, dar cel mai tare, mă bucuram pentru că din toate fetele m-ai ales pe mine. Nu pot să explic acum tot ce am simţit pentru tine, pentru că nu poţi să explici ceea ce nu poţi reda prin cuvinte. Pentru că pare acelaşi sentiment, pe care probabil majoritatea l-au simţit, însă fiecare îl simte diferit. Dacă ai fi fost aici lîngă mine, ne-am fi adus aminte de toate momentele noastre, de cele frumoase şi cele urîte, de serile cînd eram doar noi pe scrînciob şi priveam stelele, cînd ne plimbam ore în şir, cînd dădeam petreceri în casa mea, cînd făceaţi  şotii cu prietenii tăi, cînd era aproape să-mi ardeţi toată casa, cînd  ne luam la svadă şi apoi ne impăcam, de momentele cînd eram şi trişti şi veseli, de momentele care au făcut istorioara noastră mică şi frumoasă. De ai fi fost lîngă mine acum, era să ne rîdem de tot ce s-a înîmlat, de cele gafe copilăreşti, de cele situaţii hazlii, de drama noastră, de acei doi copii care se considerau deja mari şi ştiau totul, de aproape trei ani de încercări, de urcuşuri şi căderi, de momentele grele  în care ne susţineam, de momente fericite, sincere şi de neuitat. Dar nu eşti..... eşti departe, departe de prieteni, părinţi, departe de amintiri. Amintiri pe care le-am fumat ca pe o ţigară, amintiri pe care aş fi vrut să le fumez la nesfîrşit....