My Beautiful Sunrise

Azi m-am gândit, câtă liniște sufletească îți poate aduce oceanul zbuciumat.  Păcat că aparatul de fotografiat nu a putut reda tot ce au căptat ochii mei, însă o poate face inima, pentru  că de acolo nu mai dispar amintirile. Astăzi am avut un început de zi frumos, un răsărit rupt din cele mai frumoase povești și o bucurie enormă. Am alergat ca un copil pe malul oceanului să prind soarele mare cît o mămăligă și valurile jucăușe. Am visat, am meditat și am prins la puteri. Celor de acasă vă zic Noapte bună, iar mie îmi dorsc o zi productivă. Sa aveți dimineți frumoase, să visați și să trăiți fiecare moment.

Și poate....

Pentru că în fiecare zi mă îndrăgostesc tot mai mult de tine. Pentru că în fiecare zi dorul e tot mai mare, de parcă ne despart continente și nu câțiva kilometri. Pentru că în fiecare zi redescoper ceva nou în tine, poate ceva  am observat, însă nu am dat atenție. Pentru că îmi place să te privesc, să te analizez și să îți memorez de fiecare dată chipul. Îmi place totul la tine, chiar si  neajunsurile, pentru că se potrivesc  perfect cu ale mele, sau pentru că sunt diferite,  uneori.  Ce contează? important este ca ești ideal pentru mine. Îmi place cum ți se aranjează coafura, chiar și atunci cînd este haotică. Îmi place zâmbetul, și de cîte ori zâmbești  mă  îndrăgostesc și mai mult.  Îmi plac buzele, ochii, mai ales când mă privesc pe mine, doar pe mine. Îmi place când glumești, când mă faci să râd.  Îmi place totul la tine. Pentru că știi cu ce să mă surprinzi, pentru că știi care ciocolată prefer, ce muzică ascult, pentru că uneori mă cunoști mai bine decât eu însămi.  Cu tine nu mă plictisesc niciodată, avem o mulțime de teme de discutat, chiar și contradicțiile sunt interesante. Cu tine mă simt în siguranță, chiar dacă nu ești cel mai puternic băiat de pe pamânt. Cu tine mă simt acasă, pentru că în prezența ta sunt liniștită. Esti mereu lingă mine, în amintiri, în întâlniri scurte, în cuvinte. Te simt mereu aproape, pentru că nu te pierd din gând niciodată.  Îmi este de ajuns să mă gândesc la tine ca să am  ziua mai frumoasă. E suficient să te vad cinci minute, ca să vreau să te văd și mai mult, iar acest mai mult se transformă în MEREU.  Pentru că  mereu ne aruncăm în căutări inutile, însă cel mai important se află chiar sub nasul nostru, iar când ajungem să găsim  realizăm că am pierdut.  Și poate cândva, te vei pierde prin aceste rânduri și te vei regăsi. Poate vei căuta ceva nou, iar în colțul unei propoziții, într-un cuvânt ascuns,  ne vei regăsi pe noi.

Sunny December

Bostaniada 2014

Cutia Pandorei

Iubesc cerul senin la fel cum iubesc  pacea sufletească. Iubesc și zilele ploioase, pentru că în urma lor, totul pare mai curat și mai liniștit. La fel e și cu sufletul oamenilor. În casa sufletului meu acum e bine, e cald și soare. E frumos, pentru că ploaia a trecut. A fost și rău. Era precum Cutia Pandorei, plin de ură, lăcomie, durere, suferinţă, aroganță, cruzime......Era întunecat, plin de gunoi, fapte negîndite, promisiuni, oameni falși. Era înşelat, de aceea  avea un gust amar. Era necontrolat, ca corabia în timpul furtunii. Pentru că durerea dezamăgirii îl mânca, urla încet, dar cu consecinţe. A pierdut multe: prieteni, stimă, încredere, ca apoi, să înveţe, să se ridice și să devină fericit. Pentru că nu poți controla puterea vîntului și daunele pe care le aduce, însă poți învăța ce să primești și poți alege ce să oferi. Alege ce dorești, chiar dacă greșești, pentru că în final vei învăța, că unicul lucru de preț pe care îl poți oferi e înțelere, dragoste, prezență. Pentru că după fiecare furtună apare soare, ca după fiecare greșeală o lecție. De un timp, învăţ să nu judec oamenii, faptele, comportamentul, pentru că în spatele lor se pot ascunde sute de lucruri, circumstanțe, cuvinte, emoții. Pentru că fiecare om e particular, cu o istorie aparte, cu un caracter aparte, și fiecare trăieşte momentele vieții în felul său. Sufletul omului e ca o casă, atunci cînd  îngrijești de el, e curat, e limpede. Este primitor și darnic. O casă îţi oferă căldură, dragoste, ospitalitate pentru că acolo sunt oamenii tăi, la fel și sufletul omenesc. Însă atunci cînd este scuipat, dezamăgit și rănit, devine pustiu și negru. Sufletul omului este atît de fin, încît un singur cuvînt l-ar putea distruge. Un singur cuvînt ar putea rupe toată încrederea. E ca și cum ai construi o casă. Încredințezi lăcașul tău unei echipe de oameni, depui muncă, timp, dragoste. O mișcare neatentă, o cărămidă pusă  greșit strică toată munca, și eşti nevoit să pornești totul de la capăt.
Ultimul lucru rămas în Cutia Pandorei era Speranța. Lucrul ce ne face să visăm, să luptăm și să nu ne lăsăm învinși de rău. Pentru că tu alegi, să te lași dus de vînt, sau să lupți pentru casa ta, pentru fericirea suflețelului tău. Furtunile sufletului sunt uneori benefice, pentru că spală toată durerea, elimină toată gunoiștea, tot răul și îl curăță de remușcări, de rămășițele suferinței. Pentru că în urma celor mai mari ploi înfloresc flori, cîntă păsările, totul devine clar și colorat. Pentru că în urma furtunii, sufletul devine  îngrijit, curat și cel mai principal fericit.   Nu urîți furtunile, pentru că sunt uneori necesare, ca să scapi, să înveți, să prețuiești, să înțelegi.

Burano

Dezbracă-mă!

Câteodată sunt egoistă, rea și greu de controlat. Câteodată sunt severă, arogantă, indiferentă și nepăsătoare. Mai am  mulți nervi și mofturi. Nu sunt ideală. Sunt așa cum sunt. Bună și rea, neastîmpărată, visătoare. Am o geantă plină de calități, pe unele nici eu nu le-am descoperit. Dezbracă-mă. Dezgolește-mi sufletul așa cum mi-ai  fi dat jos haina. Haina interiorului meu e grea. Alungă-mi toate regretele care mă macină noaptea. Șterge orice urmă de trecut dureros. Pătrunde în cele mai ascune crăpături ale inimii mele. Protejează-mă de rele, de temeri ascunse și de mine însumi. Alungă-mi gîndurile , cîteodată mă sufocă. Te rog sa-mi vindeci rănile, iar în locul lor  să crească  flori . Umple-mi sufletul cu bucurie și emoții, și golește-l de glod și  cenușă. Vreau să fiu goală în fața ta. Fără griji și remușcări. Dezbracă-mă de secrete.Privește adânc. Vreau să vezi ceea ce alții nu observă. Caută prin toate locurile tainice. Dă jos toată tristețea și neîncrederea. Atinge-mă cu cuvinte frumoase, cu alinări și cu căldură. Dezgolește-mă cu admirație, cu priviri pline de dragoste. Dezgolește-mă cu răbdare și înțelegere. Vreau să-mi cunoști trecutul. Sa mă accepți cu acest bagaj plin cu de toate. Să nu mă judeci, nu sunt mîndră de tot ce mi s-a întîmplat.  Nu te folosi de mine, nu sunt o jucarie. Pe lîngă toate sunt sensibilă, vreau doar să fiu iubită pentru ceea ce sunt, nu pentru ce vor să mă vadă alții. Dezbracă-mă de  întuneric și umple-mă cu lumină. Dezbracă-mi sufletul și vei avea și trupul.